Psalmul 64

Ascultă-mi glasul care se topește
O, Dumnezeule atunci când gem
Și viața mea, te rog mi-o ocrotește
De-acei vrăjmași de care eu mă tem

Păzește-mă în lupta furioasă
De uneltirea celor răi, smintiți
De-ntregă ceata lor gălăgioasă
De oamenii ce sunt nelegiuiți

Ei își ascut cu dibăcie mare
Ca sabia tăioasă limba lor
Cu care-apoi aruncă vorbe-amare
Ca și săgeți aprinse. . care dor

Cu vicleșug trăgând pe-ascuns din spate
Asupra-acelui om nevinovat
Să fie nimicit pe neașteptate
Și fără nicio frică atacat

Ei se îmbărbătează ca să-l prindă
Și-n răutate se-nvoiesc așa
Ca împreună curse să-i întindă
Și-apoi își zic: ”Cine ne va vedea?”

La cale pun nelegiuiri murdare
Și zic: ” e gata planul. . e decis ”
Da-n inimă ‘nlăuntru fiecare
Prăpăstii negre au de nedescris

Dar Dumnezeu pe-aceia răi ochește
De-a Lui săgeți aprinse-s urmăriți
Le stă-mpotrivă și Îi nimerește
Dodată numa-i vezi că sunt loviți

Iar dacă sunt căzuți cu toți grămadă
Căderea, limba le-a pricinuit
Și-aceia care-i văd nu pot să creadă
Doar clatină din cap necontenit

Cuprinși de frică spun: ”E-un lucru mare
Ce face, iată, mâna Domnului”
Și recunosc acuma fiecare:
”Aceaste este doar lucrarea Lui!”

În Domnu-au bucuria nevisată. .
Scăpare-n El au cei neprihăniți
Toți cei cu inimile fără pată
Se laudă-ntruna că sunt fericiți

05/17/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona